...de manger ma creme glacee ;;) ...ABBA stile...
17 iulie 09, Place D'Armes, Lux
1:39 = :X
marți, 24 noiembrie 2009
miercuri, 18 noiembrie 2009
marți, 17 noiembrie 2009
That was it.
Am plecat cu o stare de bine de la This is it. O stare de bine foarte accentuata.. aproape ca cea pe care o am atunci cand plec de la un concert al unei trupe preferate. Ca dupa in concert in care lasi muzica sa se ocupe de frumustetea ta.. sa te curete, sa pleci curat ca un copil. Ma uitam in sala de cinematograf... erau oameni de toate varstele. Doua fete vesele cu parul lung si cret se ascundeau in spatele ochelarilor de soare si isi aranjau palariile a la MJ. Tricourile imprimate nelipsite. O tipa in dreapta mea a plans si a cantat tot filmul. Hm...saraca. Imi parea rau de oamenii astia, pe de alta parte.. e o durere placuta. Eu as fi fost in culmea fericirii sa fi fost fan Michael Jackson, sau sa vad un asemenea film despre Lennon... as fi cazut la propriu un genunchi. Din pacate nu am fost fana si nici nu sunt. Imi place muzica lui insa nu ma consider fan... insa in final este imensa valoare care nu poate fi negata. Ce am vazut in This is it? Am vazut ca omul asta in ciuda sanatatii, in ultimele luni de viata avea o voce de cristal.. impecabila! Avea un suflet frumos asa cum l-a avut mereu.. avea muzica in el si de-aia a rezistat atat de mult. De aceea l-a iubit si inca il mai iubeste aproape intreaga planeta. Tot ceea ce venea din interiorul lui era real, nimic fals. De la miscari, ritm, voce.. pana la idei si ganduri.. si asa se ajunge la profesionalism, cu talent, credinta si perseverenta. Se vede atunci cand vorbesti despre un lucru daca tu crezi cu adevarat in ceea ce spui sau doar reproduci niste idei. Mi-a mai parut rau de echipa lui, de cei care pusesera atata sufelt in ceea ce avea sa urmeze.. genul de oameni carora le citesti pasiunea in ochi. Daca nu cauti ceva extraordinar si vrei doar sa il auzi pe Michael in speldoare lui, merita sa vezi This is it.
Am vazut de curand un omagiu adus lui Michael intr-un concert Coldplay in Mexic.. acum 10 zile.. cam atunci cand vroiam si eu sa scriu postarea asta.. Enjoy...
That was it...
Am vazut de curand un omagiu adus lui Michael intr-un concert Coldplay in Mexic.. acum 10 zile.. cam atunci cand vroiam si eu sa scriu postarea asta.. Enjoy...
That was it...
miercuri, 11 noiembrie 2009
"Maledetto autunno..."
In curand o mare salata despre oameni frumosi despre sanse despre filme si trairi despre profunzimea traficului din Bucuresti despre orasul profull si multe multe chestii care imi trec prin cap zilele astea si care nu vor sa aterizeze aici... hmmmm....
V-am mai spus sa iesiti afara, nu?
Azi am ratacit pe Aviatorilor si m-am impiedicat de ea, de Toamna... la propriu.. era sa cad..
Cum sa mori asa frumos? Cum...?
...iesi si tu si minuneaza-te!
V-am mai spus sa iesiti afara, nu?
Azi am ratacit pe Aviatorilor si m-am impiedicat de ea, de Toamna... la propriu.. era sa cad..
Cum sa mori asa frumos? Cum...?
...iesi si tu si minuneaza-te!
duminică, 1 noiembrie 2009
sâmbătă, 31 octombrie 2009
Nicio luna fara The Bealtes. The Fool On The Hill.
Ma simt foarte rar ca "the fool on the hill", din pacate. E magic. Sa incercati... Eu uneori reusesc poate doar si sa ma imaginez.. in timp ce ascult melodia... ca vad, ce vad doar ei. Imi doresc din suflet sa incercati sa vedeti ce spune cantecul asta...
Day after day,
Alone on a hill,
The man with the foolish grin is keeping perfectly still
But nobody wants to know him,
They can see that he's just a fool,
And he never gives an answer,
But the fool on the hill,
Sees the sun going down,
And the eyes in his head,
See the world spinning 'round.
Well on the way,
Head in a cloud,
The man of a thousand voices talking perfectly loud
But nobody ever hear him,
or the sound he appears to make,
and he never seems to notice,
But the fool on the hill,
Sees the sun going down,
And the eyes in his head,
See the world spinning 'round.
And nobody seems to like him,
they can tell what he wants to do,
and he never shows his feelings,
But the fool on the hill,
Sees the sun going down,
And the eyes in his head,
See the world spinning 'round.
Ooh, ooh,
Round and round and round.
And he never listens to them,
He knows that they're the fools
They don't like him,
The fool on the hill
Sees the sun going down,
And the eyes in his head,
See the world spinning 'round.
Ooh,
Round and round and round
Day after day,
Alone on a hill,
The man with the foolish grin is keeping perfectly still
But nobody wants to know him,
They can see that he's just a fool,
And he never gives an answer,
But the fool on the hill,
Sees the sun going down,
And the eyes in his head,
See the world spinning 'round.
Well on the way,
Head in a cloud,
The man of a thousand voices talking perfectly loud
But nobody ever hear him,
or the sound he appears to make,
and he never seems to notice,
But the fool on the hill,
Sees the sun going down,
And the eyes in his head,
See the world spinning 'round.
And nobody seems to like him,
they can tell what he wants to do,
and he never shows his feelings,
But the fool on the hill,
Sees the sun going down,
And the eyes in his head,
See the world spinning 'round.
Ooh, ooh,
Round and round and round.
And he never listens to them,
He knows that they're the fools
They don't like him,
The fool on the hill
Sees the sun going down,
And the eyes in his head,
See the world spinning 'round.
Ooh,
Round and round and round
vineri, 30 octombrie 2009
Sfarsit de saptamana
Eram acum cateva saptamani intr-o statie de autobuz. Era sambata dimineata. Zi frumoasa de toama, cer senin... nici cald, nici frig.. vant placut. In fata mea opreste o masina curata. Din spatele unui geam o fetita de 7,8 ani zambeste. Tatal coboara si intra intr-un magazin, iese cu o ciocolata, fetitei ii sclipesc ochii.
Mi-a zambit tot trupul si mi-am spus.. "Ah... e weekend!"
In weekend gasesti cele 30 de minute in care poti sa ramai in asternuturi, si sa citesti povesti la cerere. Sa te joci de-a avionul, sa impletesti codite, sa ai cu adevarat un mic dejun, sa iti aduci aminte ce bine va simtiti toti in pijama, sa te pregatesti incet si cu rasete de o mica escapada... sa ii simti parfumul langa tine si nu pe casa scarilor, iar daca plange sa fii acolo.. sa canti tot drumul si sa nu iti fie frica decat de rezistenta ta in fata zambetelor peste umar si poate de rezistenta vocii de veti vrea sa nu va mai opriti niciodata. Ca intr-un film uman, cu oameni fericiti si tristi. Cu rasete si intristari. Fara sa pese cuiva de final...
In weekend nu ma astepta nimeni sa ma duca la gradinita. Eram doar cu ei si ii cunoasteam.
Tu, adultule obosit, ocupat si complicat.. spune nu workshopurilor, trainigurilor, team buildingurilor din weekend. Ia-ti familia de mana si pleaca spre frumos... Nu uita copilul in fata laptopului si sotia cu o carte in brate. Renunta la directii si pentru cateva momente, doar fii.
Postare inspirata de zambetul fetitei din masina curata, din pacate - de nenumaratii copii obezi uitati cu bonele pe la piscine.. in fata calculatoarelor sau ratacind singuri prin supermarketuri... insa mai ales de o poza frumoasa primita in noapte.
Mi-a zambit tot trupul si mi-am spus.. "Ah... e weekend!"
In weekend gasesti cele 30 de minute in care poti sa ramai in asternuturi, si sa citesti povesti la cerere. Sa te joci de-a avionul, sa impletesti codite, sa ai cu adevarat un mic dejun, sa iti aduci aminte ce bine va simtiti toti in pijama, sa te pregatesti incet si cu rasete de o mica escapada... sa ii simti parfumul langa tine si nu pe casa scarilor, iar daca plange sa fii acolo.. sa canti tot drumul si sa nu iti fie frica decat de rezistenta ta in fata zambetelor peste umar si poate de rezistenta vocii de veti vrea sa nu va mai opriti niciodata. Ca intr-un film uman, cu oameni fericiti si tristi. Cu rasete si intristari. Fara sa pese cuiva de final...
In weekend nu ma astepta nimeni sa ma duca la gradinita. Eram doar cu ei si ii cunoasteam.
Tu, adultule obosit, ocupat si complicat.. spune nu workshopurilor, trainigurilor, team buildingurilor din weekend. Ia-ti familia de mana si pleaca spre frumos... Nu uita copilul in fata laptopului si sotia cu o carte in brate. Renunta la directii si pentru cateva momente, doar fii.
Postare inspirata de zambetul fetitei din masina curata, din pacate - de nenumaratii copii obezi uitati cu bonele pe la piscine.. in fata calculatoarelor sau ratacind singuri prin supermarketuri... insa mai ales de o poza frumoasa primita in noapte.
joi, 29 octombrie 2009
O minte ingrijorata
2003. Iarna, noapte, doar lumina calda a felinarului de pe trotuar ce intra pe geam, ordine, canapea moale, geamuri largi, fulgi mari si pufosi. Maini incrucisate, ochi sclipind...
"Vezi ce frumos ninge?"
...doua secunde de liniste.
Se aud primele acorduri.
Simt chitara lui Page conectata la branula mea. Mi se cutremura venele. Nu ma supun.
Asa credeam...
"Vezi ce frumos ninge?"
...doua secunde de liniste.
Se aud primele acorduri.
Simt chitara lui Page conectata la branula mea. Mi se cutremura venele. Nu ma supun.
Asa credeam...
duminică, 25 octombrie 2009
marți, 20 octombrie 2009
joi, 15 octombrie 2009
aproape acolo
Favourite Brahms of the moment cu o filmare pe masura. Daca vrei sa uiti de tine.. inchide ochii. Daca vrei sa vezi un montaj facut de un om care intelege ce se intampla pe scena.. enjoy!
marți, 13 octombrie 2009
miercuri, 7 octombrie 2009
fara graba
e atata magie in unii ochi incat nu iti doresti decat sa te opresti, sa te miri si sa fii parte al acelui moment dintr-o zi rupta din lumea fermecata. o zi in care razele par sa te ridice in vant iar frunze aramii cad in amnezia placerii fruntii sarutate din mainile bunicii. o zi cu rucsacul in spate in care nu ai ajuns la curs pentru ca ai ramas cu o mana pe gardul ruginit al scolii din cartier.. genele ti s-au imbratisat si parca ai simtit mirosul de fier emanat de caldura mainilor cu care ai strans atat de tare batatorul cascadoriilor, mirosul untului intins pe feliile de paine aruncate maidanezilor, mirosul ghipsului, al picului si al gulerului apretat, in care ai auzit bataile mingii de baschet si ti-ai fi dorit sa ai sosetele pline de praf si haina uitata din nou pe terenul de fotbal de cand te-ai dus sa il incurajezi, sa simti fara mustrari gustul de coca cola.. sa nu iti pese decat de moment.. si de multumirea ochilor ce te vor duce acasa.. parca o grija ce inveleste acum magia lor, din spatele ochelarilor subrezi, prin care iti spun in fiecare secunda cat de mult te iubesc.
vineri, 2 octombrie 2009
Lack of love
Nu vi s-a intamplat sa vi se spuna.. "nu il cunosti, de-aia nu il placi... pentru ca nu il cunosti!" Foarte multi dintre noi iubim necunoscutul unei persoane. Lucruri care poate le impartasesc doar cu noi.. lucruri pe care altii nu le stiu despre ei.
Fiecare cat de mica dezvaluire a unui detaliu, a unei idei unui public este de fapt o cerere de atentie. Un strigat catre intelegere, o incercare de a atrage apreciere, iar in final iubire. De ce atunci cand suntem cu cei dragi nu simtit nevoia unui telefon in mana, sa mai twitterim putin. Nu simtim nevoia sa apasam pe Send/Receive din 5 in 5 minute. Cei care ne cunosc sunt aproape iar restul lucrurilor pier pe langa prezenta lor.
Dependentele virtuale sunt de fapt rezultatul indepartarii noastre in realitate. Atunci cand realitatea devine aproape inexistenta, incercam cu disperare sa obtinem feedback virtual. Si curg detalii intime pe bloguri.. si aflam pe twitter ca un coleg de serviciu este la doua noaptea in baie, si canta.. simte nevoia sa te anunte. Aflam ca vecinul si-a terminat borcanul de Nutella si e trist. O cunostinta tocmai a vazut un super gadget si iti da si un link sa vezi si tu dupa ce ii curg ochii. Pentru ca nu avem cu cine impartasi atatea detalii, foarte multe nesemnificative, imbratisam internetul. Si poate ce i-ar face pe multi sa uite de butoane ar fi un zambet dimineata..
Ceea ce este trist este ca nu realizeaza asta.. si daca astazi ti-a oferit un detaliu nesemnificativ din viata sa, maine va apela la unul intim pentru a-ti atrage atentia. Iar necunoscutul se pierde.. Intimitatea nu poate fi iubita de mase.
Poate intr-o postare viitoare ajung unde vroiam sa ajung.. (5% battery left...)...sweet dreams!
Later edit: Morning! :) Inchei acum.. Vroiam sa spun ca prezenta noastra pe internet, oricat de avansata, nu va inlocui niciodata realitatea, ba chiar va adanci frustrarea creata de virtualitate. But you people keep twittering, sexting, myspaceing, facebooking, hi5ing :))... atata timp cat o faceti echilibrat si pastrati necunoscutul pentru cine trebuie, it should be fun :)
Fiecare cat de mica dezvaluire a unui detaliu, a unei idei unui public este de fapt o cerere de atentie. Un strigat catre intelegere, o incercare de a atrage apreciere, iar in final iubire. De ce atunci cand suntem cu cei dragi nu simtit nevoia unui telefon in mana, sa mai twitterim putin. Nu simtim nevoia sa apasam pe Send/Receive din 5 in 5 minute. Cei care ne cunosc sunt aproape iar restul lucrurilor pier pe langa prezenta lor.
Dependentele virtuale sunt de fapt rezultatul indepartarii noastre in realitate. Atunci cand realitatea devine aproape inexistenta, incercam cu disperare sa obtinem feedback virtual. Si curg detalii intime pe bloguri.. si aflam pe twitter ca un coleg de serviciu este la doua noaptea in baie, si canta.. simte nevoia sa te anunte. Aflam ca vecinul si-a terminat borcanul de Nutella si e trist. O cunostinta tocmai a vazut un super gadget si iti da si un link sa vezi si tu dupa ce ii curg ochii. Pentru ca nu avem cu cine impartasi atatea detalii, foarte multe nesemnificative, imbratisam internetul. Si poate ce i-ar face pe multi sa uite de butoane ar fi un zambet dimineata..
Ceea ce este trist este ca nu realizeaza asta.. si daca astazi ti-a oferit un detaliu nesemnificativ din viata sa, maine va apela la unul intim pentru a-ti atrage atentia. Iar necunoscutul se pierde.. Intimitatea nu poate fi iubita de mase.
Poate intr-o postare viitoare ajung unde vroiam sa ajung.. (5% battery left...)...sweet dreams!
Later edit: Morning! :) Inchei acum.. Vroiam sa spun ca prezenta noastra pe internet, oricat de avansata, nu va inlocui niciodata realitatea, ba chiar va adanci frustrarea creata de virtualitate. But you people keep twittering, sexting, myspaceing, facebooking, hi5ing :))... atata timp cat o faceti echilibrat si pastrati necunoscutul pentru cine trebuie, it should be fun :)
miercuri, 30 septembrie 2009
Recomand
Cu siguranta mai mult decat m-as fi asteptat. "O alternativa la imbecilitatile care ni se propun..." ce merita luata in seama. Ca intr-un nor m-am simtit in seara asta..
Multumesc! :)
Programul turneului Anotimpurile Mele Vara-Toamna
- 24 septembrie - GALATI - Teatrul Muzical NAE LEONARD
- 25 septembrie - CONSTANTA - Casa de Cultura a Sindicatelor
- 28 septembrie – CRAIOVA - Teatrul National
- 29 septembrie - BUCURESTI – Sala Mica a Palatului
- 2 octombrie - CLUJ NAPOCA - Casa de Cultura a Studentilor
- 3 octombrie – TIRGU – MURES - Palatul Culturii
- 5 octombrie – TARGOVISTE – Casa de Cultura a Sindicatelor
- 9 octombrie - BACAU – Ateneu
- 10 ocotmbrie – ROMAN – Casa de Cultura a Sindicatelor
- 12 octombrie – BOTOSANI – Casa de Cultura a Sindicatelor
- 15 octombrie – IASI – Casa de Cultura a Studentilor
- 16 octombrie – IASI - Casa de Cultura a Studentilor
- 19 octombrie – VALCEA – Casa de Cultura a Sindicatelor
- 22 octombrie – PLOIESTI – Casa de Cultura a Sindicatelor
- 23 octombrie – BUZAU – Casa de Cultura a Sindicatelor
- 26 octombrie – CRAIOVA - Teatrul National
- 27 octombrie – Bucuresti – Sala Mica a Palatului
- 30 octombrie – TIMISOARA - Sala Capitol
- 2 noiembrie – GIURGIU - Teatrul de Stat
- 5 noiembrie - BRASOV - Teatrul Dramatic Sica Alexandrescu
- 6 noiembrie – SIBIU – Casa de Cultura a Sindicatelor
- 13 noiembrie – ARAD – Filarmonica
- 14 noiembrie – ORADEA - Filarmonica
- 20 noiembrie – SUCEAVA - Casa de Cultura a Sindicatelor
- 21 noiembrie – PIATRA NEAMT – Casa de Cultura a Sindicatelor
- 23 noiembrie – BRAILA - Teatrul Maria Filoti
luni, 28 septembrie 2009
Nicio luna fara The Bealtes. You Never Give Me Your Money
As zice ca postarea asta este pentru mine, azi imi permit ;;)
Este melodia mea preferata a celor 4 crai.. Putine lucruri ma pot duce in starea in care ma introduce pianul din You Never Give Me Your Money.
Unul din all times favourites songs ever.
Enjoy, darlings..
You never give me your money
You only give me your funny paper
and in the middle of negotiations
you break down
I never give you my number
I only give you my situation
and in the middle of investigation
I break down
Out of college, money spent
See no future, pay no rent
All the money's gone, nowhere to go
Any jobber got the sack
Monday morning, turning back
Yellow lorry slow, nowhere to go
But oh, that magic feeling, nowhere to go
Oh, that magic feeling
Nowhere to go
Nowhere to go
One sweet dream
Pick up the bags and get in the limousine
Soon we'll be away from here
Step on the gas and wipe that tear away
One sweet dream came true... today
Came true... today
Came true... today...yes it did
One two three four five six seven,
All good children go to Heaven
PS: Fara legatura cu semnificatia zilei pentru mine... astazi m-a salutat pentru prima oara luna Septembrie. Incepusem sa ma ingrijorez. :) In zadar. Stie ca o astept cu cel mai mare dor, in fiecare an...
Este melodia mea preferata a celor 4 crai.. Putine lucruri ma pot duce in starea in care ma introduce pianul din You Never Give Me Your Money.
Unul din all times favourites songs ever.
Enjoy, darlings..
You never give me your money
You only give me your funny paper
and in the middle of negotiations
you break down
I never give you my number
I only give you my situation
and in the middle of investigation
I break down
Out of college, money spent
See no future, pay no rent
All the money's gone, nowhere to go
Any jobber got the sack
Monday morning, turning back
Yellow lorry slow, nowhere to go
But oh, that magic feeling, nowhere to go
Oh, that magic feeling
Nowhere to go
Nowhere to go
One sweet dream
Pick up the bags and get in the limousine
Soon we'll be away from here
Step on the gas and wipe that tear away
One sweet dream came true... today
Came true... today
Came true... today...yes it did
One two three four five six seven,
All good children go to Heaven
PS: Fara legatura cu semnificatia zilei pentru mine... astazi m-a salutat pentru prima oara luna Septembrie. Incepusem sa ma ingrijorez. :) In zadar. Stie ca o astept cu cel mai mare dor, in fiecare an...
In genunchi
...la poalele miezului.
Pluteau. Nu s-au simtit niciodata mai usori si mai curati ca atunci cand lacrimile fericirii le-au spalat peretii sufletului. Si a intrat lumina. Multa lumina...
Pluteau. Nu s-au simtit niciodata mai usori si mai curati ca atunci cand lacrimile fericirii le-au spalat peretii sufletului. Si a intrat lumina. Multa lumina...
duminică, 27 septembrie 2009
Mai dragilor...
...voi stiati ca astazi este ziua lu' asta micu'???
Da, e ziua lui Tea for two. Stiu ca nu voi apuca deloc dupa dimineata asta sa ii urez cate as dori asa ca voi posta acum scurt si la obiect.. am mai povestit anul trecut cand ii taiam motul aici mai multe..
A inceput ca o simpla pagina pentru mine, pe care sa ma distrez. Cu timpul a ajuns o pagina pentru voi.. cei care cititi randurile acestea. Insa chiar si asa nu a incetat sa ma distreze. Imi place la nebunie ca pot impartasi cu voi lucrurile care ma misca si ma inspira.. incerc sa impartasesc frumos de fapt. Ma ocup cu prezentarea frumosului in ochii mei si in ochii vostri. In felul asta tot la mine ajung.. pentru ca in acest sharing ma ocup de fapt cu fericirea mea. Creste inima in mine cand oamenii imi spun fata in fata ca au intrat pe Tea for two si au vazut ceva ce le-a placut. Ma refer la pagina asta cu Blog.. insa nu il simt realmente blog. Nu ma identific cu masa de bloggeri. Nu prea cunosc bloggeri.. si nu mi-ar face o neaparata placere sa cunosc. Poate ar fi frumos insa nu prea practic pase, obiceiuri ...nu ma joc leapsa sau alte nebunii desi poate uneori ar fi amuzant... ma rezum doar la ceea ce simt ca vreau sa postez.
Cand imi vine sa scriu cate o prostie o scriu.. cand zambesc atat de tare in interior scriu lucruri pe care doar eu le inteleg.. si primesc critici.. si ma bucur :) O tot dau din poze in muzica din muzica in poze.. e un mic haos aici, dar e o amestecatura care nu imi tulbura echilibrul. Indispensabilul echilibru.. Ah, tocmai am realizat... Tea for two e Balanta.. de-aia il iubesc atat de tare. La un moment dat anul trecut imi parea rau ca nu l-am inceput pe 28. Dar acum ma bucur.. asa are si el identitate si nu ne confundam.
M-am lungit, s-a facut 3. S-a terminat Enescu. Se intristeaza bontonistii. Vine octombrie.. zambeste bcbg-ul de pe umerase.. :)
Si daca tot am spus ca scriu scurt si la obiect, hai sa fie si ceva scurt si la obiect:
La Multi Ani, Tea for two!
Pam - pam!
Da, e ziua lui Tea for two. Stiu ca nu voi apuca deloc dupa dimineata asta sa ii urez cate as dori asa ca voi posta acum scurt si la obiect.. am mai povestit anul trecut cand ii taiam motul aici mai multe..
A inceput ca o simpla pagina pentru mine, pe care sa ma distrez. Cu timpul a ajuns o pagina pentru voi.. cei care cititi randurile acestea. Insa chiar si asa nu a incetat sa ma distreze. Imi place la nebunie ca pot impartasi cu voi lucrurile care ma misca si ma inspira.. incerc sa impartasesc frumos de fapt. Ma ocup cu prezentarea frumosului in ochii mei si in ochii vostri. In felul asta tot la mine ajung.. pentru ca in acest sharing ma ocup de fapt cu fericirea mea. Creste inima in mine cand oamenii imi spun fata in fata ca au intrat pe Tea for two si au vazut ceva ce le-a placut. Ma refer la pagina asta cu Blog.. insa nu il simt realmente blog. Nu ma identific cu masa de bloggeri. Nu prea cunosc bloggeri.. si nu mi-ar face o neaparata placere sa cunosc. Poate ar fi frumos insa nu prea practic pase, obiceiuri ...nu ma joc leapsa sau alte nebunii desi poate uneori ar fi amuzant... ma rezum doar la ceea ce simt ca vreau sa postez.
Cand imi vine sa scriu cate o prostie o scriu.. cand zambesc atat de tare in interior scriu lucruri pe care doar eu le inteleg.. si primesc critici.. si ma bucur :) O tot dau din poze in muzica din muzica in poze.. e un mic haos aici, dar e o amestecatura care nu imi tulbura echilibrul. Indispensabilul echilibru.. Ah, tocmai am realizat... Tea for two e Balanta.. de-aia il iubesc atat de tare. La un moment dat anul trecut imi parea rau ca nu l-am inceput pe 28. Dar acum ma bucur.. asa are si el identitate si nu ne confundam.
M-am lungit, s-a facut 3. S-a terminat Enescu. Se intristeaza bontonistii. Vine octombrie.. zambeste bcbg-ul de pe umerase.. :)
Si daca tot am spus ca scriu scurt si la obiect, hai sa fie si ceva scurt si la obiect:
La Multi Ani, Tea for two!
Pam - pam!
joi, 24 septembrie 2009
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
