miercuri, 29 iunie 2011

Doamna Mihai

Era prima oara cand o vizitam. Aveam 18 ani (ca in poza de mai sus) si ochii mari in fata unei atat de imense si triste case. De altfel, ca si multe alte case ce zabovesc pe stradutele cochete din Dorobantiul vechi. M-am uitat de doua ori la numarul mazgalit pe un bilet de autobuz si am mai asteptat curaj inainte sa deschid poarta. Parea un conac vechi cu ziduri trainice si porti din vremuri de mult apuse. In toata uimirea ajung in fata usii si ne fiind convinsa ca va schimba ceva, apas un buton ros de vreme precum o piatra de valuri. Era ceva mediteranean in toata senzatia care ma incerca. Zdranganituri ruginite ma opresc sa apas din nou piatra dupa minute bune. Se auzeau pasi grei, usa balansand si apoi ceea ce avea sa fie formula vesnica de o solemnitate rara: Buna, Casandra! Intra, te rog!

Atat de simplu, m-a poftit sa intru fara sa ma descalt si sa merg pana in ultima camera. Cu grija insa, sa nu il calc pe Petecut, un batran patruped scund si lat, cu urechile atingand covorul impecabil, ce se invartea in jurul meu. Am ajuns in prima camera si am ramas prinsa in acel imens tablou. Un batran melancolic intr-un capot rafinat se balansa cu mainile albe pe piept privind pe fereastra. Vedeam un istovit timid general ce sta pe malul marii memorand suspinele infranate starnite de sperante imposibile pentru atat de multe si atat de efemere si de inaccesibile regine ale frumusetii.

Doamna Mihai era puternic de frumoasa. Cu tenul alb si fruntea proeminenta, parul ondulat, mainile fine si chipul intunecat de mister. Aspteptandu-I prezenta in cea mai din dos camera, ma simteam ca intr-un spatiu interzis pe care foarte putini oameni avusesera privilegiul sa-l cunoasca. Din gradina vecinilor se auzea o femeie inganand cantece de dragoste amagitoare.Senzatia mediteraneana se accentua. Intre tablouri cu sfinti si militari, fapte eroice si tainice moment intime, am gasit un scaun fara spatar de pe care priveam patul matrimoninal impunator. Ma imbatam intr-o dovedita intimitate coplesitoare.

(va urma)

8 comentarii:

Anonim spunea...

ar trebui sa te apuci serios de scris

Anna spunea...

Bine ai revenit !

Vasy spunea...

Scrii s u p e r b

iuli spunea...

cat de frumos ... deja ma regaseam in acea incapere atat de prinsa in trecut dar cu gandul la ce va fi fost ...
de-a dreptul superb! astept continuarea :D

masajerotic Pitesti spunea...

scrii foarte frumos,felicitari!

Bijuterii argint spunea...

Am fost si eu o data invadata de trecut, intr-o locuinta care se incapatana sa lase modernismul inauntru. Mi-au trebuie cateva zile bune sa ma detasez de acea stare. Astept continuarea cu nerabdare.

Anonim spunea...

De ce nu ai mai scris?

Cas spunea...

Draga Anonim,

Si mie mi-e dor de tine.

Sic!